INTIM in imagini

Cetatea Rasnov
 Cetatea Rasnovului a fost asezata pe o stanca abrupta, accesibila numai pe latura rasariteana. Arhitectura sa a fost adaptata reliefului, fortificarea urmarind eficienta apararii dealului, fara nici un fel de pretentii arhitecturale de înfrumusetare a constructiei defensive.

Înfatisarea cetatii a cunoscut pana în prezent numeroase modificari. Imaginea contemporana totusi pastreaza elemente arhitecturale care pot reconstitui istoria unei fortificatii care a rezistat cu succes asediilor la care a fost supusa. Faptul ca de-a lungul secolelor zidurile cetatii nu au cedat armamantului inamic niciodata si ca cetatea Rasnovului nu a fost cucerita decat o singura data datorita însetarii aparatorilor sai, demonstreaza ca rasnovenii au fost preocupati în permanenta de îmbunatatirea sistemului defensiv de pe dealul cetatii.
Accesul în cetatea propriu-zisa nu se face direct, ci printr-o incinta înconjurata de un zid de piatra, aflata în prezent în ruina, avand în extremitatea de rasarit un turn de plan dreptunghiular, din care se pastreaza numai parterul. S-ar parea ca aceasta este partea cea mai veche a cetatii, fiind construita numai din piatra, spre deosebire de cetatea propriu-zisa, unde întalnim si caramida.

Cetatea are doua curti: exterioara si interioara. În curtea exterioara (,,curtea din fata cetatii" sau ,,gradina cetatii"), situata în partea estica, erau adapostite vitele. Curtea exterioara are o intrare pentru armament si alimente si o alta, pe sub turnul patrat, pentru vite. În incinta cetatii (curtea interioara) erau casutele locuitorilor, care serveau ca adapost si camara în timpul asediilor. Încaperile poarta denumiri pe care le regasim si la alte cetati taranesti: a scolii, a preotului, a slaninii etc. Pe varful colinei a fost construita o scoala si în anul 1650 a fost ridicata o capela, ale carei ziduri se mai vad si astazi. Datorita numeroaselor invazii militare, cetatea a fost ,,a doua vatra a Rasnovului". ,,Neajunsul principal al acestei asezari din cuprinsul cetatii, l-a constituit multa vreme, lipsa unui izvor de alimentare cu apa. Cand atacurile se prelungeau, iar rezervele de apa erau pe sfarsite, refugiatii din cetate ieseau noaptea pe poarta principala si aduceau apa de la un izvor stiut numai de ei" (E. Micu, Cetatea taraneasca Rasnov, p.19).

Zidul cetatii are o înaltime medie de 5 m. Impozanta fortaretei fiind data de amplasament. Cetatea are o intrare puternic fortificata si 8 bastioane. Intrarea în cetate este precedata de o constructie circulara fortificata, prevazuta cu numeroase guri de pacura si guri de tragere, avand în interior un drum de straja pentru aparatori. Pentru apararea intrarii, cetatea a fost prevazuta cu o punte ridicatoare si doua herse, una în legatura cu puntea amintita si alta sub turnul de poarta (,,Turnul de Arme").

Incinta cetatii are si o intrare secundara, aparata de un bastion, prin care se ajunge la o poteca care coboara pe panta abrupta a dealului în oras.

Pentru o aparare eficienta, pantele dealului cetatii au fost defrisate, iar acolo unde ascensiunea se putea face usor, au fost sapate santuri în stanca.

Atunci cand aflau de apropierea unei armate dusmane sau de izbucnirea unui incendiu, paznicii alarmau populatia targului prin bataile clopotului din turnul de paza. Si astfel de situatii nu au fost rare în istoria Rasnovului. Dupa invazia din 1335, remarcam în anul 1421 primul asediu executat de catre o armata otomana. Cetatea rezista eroic si turcii ridica asediul îndreptandu-se spre Brasovul înca nefortificat, pe care îl jefuiesc cumplit. Turcii au mai asediat fara succes cetatea din Rasnov si în campaniile din 1436 si 1441.

În 1566, calatorind prin Transilvania, Giovan Andrea Gromo, mercenar italian din Bergamo, comandant al garzii Principelui Transilvaniei, Ioan Sigismund Zapolya, gaseste la ,,vreo opt mile" de Brasov ,,o cetate puternica, numita Rasnov (în manuscris Rosnof), cladita pe varful unei stanci, pe un munte înalt si despartit de ceilalti, la care se poate ajunge numai pe o poteca lata de vreo trei pasi, si aceasta urmand serpuit în loc descoperit. Sub aceasta cetate langa drumul mare se afla un targ bine populat si cu viata negustoreasca, ai carui locuitori se refugiaza de obicei în cetatea amintita, în timp de razboi, iar în vremuri de liniste, ea e pazita de un slujbas numit de oras, cu un numar mic de romani".

Un moment deosebit de important în istoria Rasnovului îl constituie momentul de glorie din istoria romanilor al unirii celor trei tari romanesti sub stapanirea Domnitorului Mihai Viteazul. În perioada 1600-1601, Rasnovul a gazduit pe Mihai Viteazul si pe sotia acestuia, Doamna Stanca.

Momentul cel mai lipsit de glorie pentru rasnovenii îl reprezinta capitularea în fata Principelui Transilvaniei Gabriel Bathory. A fost singura data cand cetatea Rasnov s-a predat. În martie 1612, Gabriel Bathory, dusman al sasilor, în încercarea de a restrange libertatile comunitatii saxone transilvanene, a organizat o campanie militara în Tara Barsei. Cetatea Rasnov era aparata de locuitorii din Rasnov, Ghimbav, Cristian si un detasament de ostasi romani, care facusera parte din armata domnitorului muntean Radu Serban. Desi tunurile armatei lui Bathory nu au provocat decat mici stricaciuni zidurilor cetatii, asediul a devenit deosebit de eficient dupa ce o parte dint trupele inamice au ocupat panta estica, blocand accesul aparatorilor cetatii la izvorul tainuit de unde se aprovizionau cu apa. Pe 3 aprilie 1612, dupa negocieri cu principele, fruntasii comunitatii rasnovene au predat cetatea, cu conditia ca vechile privilegii ale rasnovenilor sa fie respectate, iar în cetate sa nu fie instalata nici o garnizoana straina. Însa a doua zi dupa predare, Gabriel Bathory a alungat locuitorii din cetate si a instalat o garnizoana formata din ostasii sai. În vara anului 1612, rasnovenii, ajutati de brasoveni, au încercat de doua ori sa recucereasca cetatea, dar fara succes. Rasnovul a reluat stapanirea cetatii în iunie 1613, în urma unei întelegeri cu Gabriel Bathory, prin care sasii plateau acestuia o rascumparare în valoare de 3000 florini pentru predarea cetatilor Rasnov si Bran.

Luptele din 1612 au dovedit necesitatea saparii unei fantani în cetate. Fantana cetatii a fost sapata în perioada 1623-1640. Ea a fost sapata la o adancime de 98 m. Desi exista legenda saparii fantanii de catre doi prizionieri turci, carora li s-a promis eliberarea la terminarea lucrarii, fantana a fost amenajata de catre mesteri sasi tocmiti de primaria Rasnovului.

Initiativa rasnovenilor a fost inspirata, deoarece de la mijlocul secolului al XVII-lea, Tara Barsei a redevenit teatru de operatiuni militare. Perioada 1658-1661, campania trupelor turcesti, însotite de armata lui Constantin Brancoveanu din 1690, rascoala ,,curutilor", au marcat pentru rasnoveni o cronica neagra în care scenariul era acelasi: refugierea în cetate si apoi refacerea asezarii. Mai mult, în anul 1718, Rasnovul a fost afectat de o puternica epidemie de ciuma. Au murit, conform listelor magistratului brasovean 1.161 persoane. Rasnovul a fost depasit doar de Brasov (4.509), Prejmer (1.871) si Sacele (2.961). În acelasi an, un incendiu a distrus întregul oras si a ajuns pana la cetate, distrugand case din curtea interioara si capela. Dupa reparare, cetatea a mai fost folosita în secolul al XVIII-lea, dar în 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri.
În recesamantul din 1765 din 126.546 de suflete ale întregii populatii sasesti 25.135 locuitori sunt în Tara Barsei, din care 1392 de sasi sunt în Rasnov. Brasovul are 7710 locuitori, Cristianul 1312 si Codlea 2055. În anul 1762, în Rasnov locuiau 1047 de romanii, fata de 5355 în Brasov, 449 în Cristian si 552 în Codlea.

În secolul al XVIII-lea, schimbarea situatiei politico-militare din sud-estul Europei, prin abandonarea apararii pe linia Carpatilor, securizarea frontierelor prin înfiintarea regimentelor graniceresti si ofensiva trupelor imperiale austriece spre sud, a permis atat o dezvoltarea economica neîntrerupta a orasului, cat si, prin diminuarea pericolului invaziilor militare, o scadere a interesului comunitatii rasnovene în întretinerea cetatii medievale.

Ultima ,,pagina de arme" a cetatii Rasnov a avut loc în timpul revolutiei din 1848-1849. Deoarece localitatea a fost strabatuta de armatele revolutionarilor maghiari, dar si de trupele imperiale austriece si tariste, rasnovenii au preferat sa se refugieze cu avutul lor în spatele zidurilor cetatii. În aceasta perioada, curtea exterioara a fost folosita si ca loc de instruire a garzilor nationale sasesti. Prima victima saseasca a revolutiei din 1848 a fost un ,,militioner" din Rasnov, pe Olt, în luptele cu secuii.

În a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cetatea a fost parasita si a ajuns în paragina. În cetate era tinut doar un singur paznic care trebuia sa anunte prin batai de clopot izbucnirea incendiilor.